Odata cu izolarea proteinelor pure din alimentele integrale, cum ar fi cerealele, fasolea, mazarea, legumele frunze,carnea si laptele, cercetatorii au aratat in urma unor analize chimice ca aceste proteinele variaza foarte mult de la un aliment la altul in ceea ce priveste procentele de azot, sulf, carbon,hidrogen si oxigen obtinute. Existau atat de multe proteine, cu compozitii atat de variate si complexe  incat tabloul a devenit extrem de confuz, si a devenit clar ca proteinele sunt formate din lanturi de aminoacizi, iar tipurile de aminoacizi continute influenteaza rolul proteinei in dieta. La inceputul secolului XX s-au efectuat cercetari in vederea identificarii aminoacizilor din compozitia diverselor proteine si au urmat experimente bazate pe aceste descoperiri, prin administrare de proteine modificate in dieta animalelor, de unde s-a demonstrat clar ca anumite proteine au calitate biologica superioara. Proteinele din lapte (cazeina) si albus de ou (albumina) contin toti aminoacizii esentiali si  satisfac toate cerintele nutritionale ale animalelor de laborator pe cand proteinele din porumb si grau nu sunt adecvate, si animalele de laborator nu pot supravietui daca acestea reprezinta singura sursa de proteina din dieta, chiar daca celelalte componente ale alimentatiei sunt corespunzatoare. Aceste proteine sunt „incomplete”, pentru ca au un continut scazut in aminoacizi.

O perioada de timp, in lumea academica si printre nutritionisti a existat convingerea ca persoanele care nu consuma lapte, carne sau oua nu pot supravietui si sfarsesc  repede din cauza absentei unui aport proteic adecvat.

In urma cu 30 de ani, antropologii considerau ca, intr-adevar, „consumatorii de orez” din Orient erau capabili sa supravietuiasca fara proteinele din carne necesare europenilor, deoarece prezentau anumite diferente de ordin genetic. Aspectul care le scapa oamenilor de stiinta, dar care era extrem de evident oamenilor care au luat  masa la tara oriunde in lume, este ca RAR SE CONSUMA UN SINGUR PREPARAT, de exemplu un singur fel de cereala, leguminoase boabe sau legume. Aceste alimente sunt in general consumate in combinatie,astfel incat AMINOACIZII ABSENTI DINTR-UN ALIMENT SUNT FURNIZATI DE PREZENTA LOR IN ALTUL. Acest lucru este posibil, deoarece deficienta aminoacizilor esentiali este diferita in legume boabe fata de cereale si legume. CEREALELE POT FI CONSUMATE IN COMBINATIE CU LEGUMELE, PENTRU A FURNIZA PROTEINE CARE DEVIN „COMPLETE”. Aminoacizii din compozitia lor se numesc complementari, deorece ceea ce lipseste unui aliment este procurat din altul.

La aproape 40 de ani de la descoperierea importantei proteinelor complete,  acest aspect a fost inclus in teoriile stiintei nutritiei si predat in universitati.